Școala, prin dascălii și elevii ei, se înscrie pe drumul celor mai bune tradiții ale formării profesionale și umane ce caracterizează învățământul românesc.Comuna Măstăcani este situată în zona lacului Covurlui, față în față cu comuna Foltești și la distanță de 40 de kilometri de Galați. Această comună are forma unui poligon neregulat, prelungit în partea răsăriteană și apuseană. Se mărginește la est cu comuna basarabeană Vadul lui Isac și cu cătunul Brănești, comuna Vlădești; la vest are ca vecină comuna Cuca, la sud – comuna Foltești și la nord – comuna Roșcani.
În ”Marele dicționar geografic al României ”, de George I. Lahovari, București – 1899, și ”Cartea județului Covurlui”, de profesor Moise N.Pacu, se menționează că comuna Măstăcani avea două școli – una de băieți și una de fete, amândouă în reședința comunală.
Primul învățător a fost Dimitrie Alboteanu, normalist din Iași, care funcționează cu titlu definitiv de la 1 februarie 1882, iar învățătoarea Vasilica Alboteanu – soția învățătorului – funcționează de la 23 ianuarie 1878.
Școala de băieți a fost înființată la 1 decembrie 1865. Până în anul 1882 școala a avut trei clase, absolvind acest curs 37 de elevi. Treptat, până în 1891, au crescut clasele până la șase, când au absolvit cursul complet 39 de elevi.
În acestă perioadă, școala nu are local propriu, ci funcționează în niște săli ale primăriei. În 1899, în zona Covurluiului s-au construit șase școli cu fonduri de la stat, ministrul Învățământului de atunci fiind Spiru Haret. Printre aceste școli se numără și Școala din Măstăcani. În interiorul școlii existau camere speciale pentru director și toate școlile se numeau tip ”Spiru Haret”. Printre primii elevi se numără învățătorii Ion Macovei și Dimitrie V.Toni, originar din satul Jorăști. Acesta are meritul de a fi instalat pe holul școlii, în 1925, cele două tablouri ale învățătorilor Ion Macovei și Dimitrie Alboteanu, eroi căzuți la datorie în primul război mondial.
Dezvoltarea economică și socială a satului Măstăcani, cu repercusiuni directe în creșterea demografică, a determinat apariția unor importante transformări și mutații în viața culturală, cu deosebire în învățământ. Populația școlară a crescut simțitor odată cu înființarea gimnaziului în anul 1948, când a avut loc reforma învățământului.
Începând cu anul școlar 1954 – 1955, populația școlară a crescut. Cei mai prolifici ani școlari au fost cei cuprinși între 1957 – 1964. În acești ani, clasele funcționau în paralel, existând 14 clase de elevi I – VIII și trei grupe de grădiniță. Datorită spațiului insuficient, unele clase funcționau în localuri închiriate de la cetățenii satului.
O altă etapă în istoria Școlii din Măstăcani este legată de trecerea la învățământul de 8 clase, generalizat în anul școlar 1964 – 1965. Datele statistice indică faptul că exista pe atunci o frecvență de 100%.
În anul școlar 1980 – 1981 s-a înființat clasa a IX-a, prin trecerea la învățământul de zece ani. Pe atunci erau 2 clase de elevi a IX-a și a X-a. Incepând cu anul şcolar 1989 / 1990 aceste clase de liceu funcţionau în lichidare, astfel încât în 1992 ele s-au desfiinţat.
În prezent, şcoala dispune de 4 săli de clasă, bibliotecă, cancelarie, cabinet director. Din lipsa spaţiului am fost nevoiţi sa separăm o sală de clasă şi să instalăm primul laborator AEL primit în anul 2007. În anul 2008 am instalat al doilea laborator AEL primit într-o sală de clasă, din lipsa spaţiului. Din păcate nu există spaţiu suficient, având nevoie de o încăpere pentru arhivă şi una pentru depozitarea „laptelui şi a cornului”.
În ultimii ani şcoala a fost renovată, dotată cu mobilier şcolar, cu materiale didactice, reabilitarea sistemului de încălzire – centrală termică (în cadrul Programului pentru Invăţământul Rural), calculatoare (32 buc), cărţi pentru bibliotecă, materiale sportive, racordarea la reţeaua de apă potabilă a comunei. Acest lucru a făcut posibilă obținerea Autorizației sanitare de funcționare a școlii pentru prima dată în anul 2006.